Soó Zöld Margit

, , Omul este marele absent, care privește și întreabă:
de ce nu este și el în acest univers? Dar omul a găsit și găsește mereu prea multe explicații pentru singurul lui destin. În bucolica lui Soó Zöld Margit nu există nici păstori, nici nimfe, numai case și garduri. În negrul său vertiginos, există numai cochilii și rădăcini. Nici Dumnezeu nu se prea zărește. Lucrurile, obiectele din desene sugerează fie o pace crepusculară, fie un vârtej al nopții. Dar unde este omul?”
Demény Péter

În cazul lui Soó Zöld Margit, nu avem nevoie de o prezentare detaliată a artistei, fiind cunoscută deja atât în Cluj, cât și în Transilvania sau Ungaria. Este una dintre personalitățile marcante ale așa-numitei „școli clujene de grafică”. Deși a studiat pictură la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, în anii șaizeci-șaptezeci, a devenit cunoscută mai ales pentru grafica ei. Acest mediu mult mai liber față de pictura de șevalet nu a făcut doar posibil, ci chiar a încurajat inovațiile tehnice și formale, asocierile curajoase de imagini și auto-exprimarea dezinvoltă.
Privind diferitele etape de creație ale artistei se pot observa diverse teme care au fost mereu prezente, însă tratate diferit la nivel de tehnică. Monotipiile realizate în anii șaizeci sunt imagini de o expresivitate puternică, încărcate de simbolism, care se raliază celor mai moderne tendințe ale perioadei. Tușurile realizate mai târziu se prezintă sub forma unor compoziții în care artista revine la un limbaj grafic elaborat,
minuțios, mizând pe contrastul dintre strictele reguli ale compoziției și gesturile spontane.
Alături de grafica alb-negru, pastelurile și acuarelele sunt lucrări în primul rând meditative și autoreflexive, în care se manifestă necontenit dragostea artistei pentru natură. Această opțiune a tematicii se datorează relației care a existat permanent între creația artistică și natura înconjurătoare, în special peisajului Deltei Dunării sau al excursiilor din Dubrovnik, care i-au marcat întreaga carieră artistică.
Cu toate că punctul de plecare este întotdeauna o imagine reală observată cu precizie de biolog, în urma stilizării și sintetizării, Soó Zöld Margit abordează în lucrările sale tematici universale precum destinul omului, libertatea, singurătatea, izolarea. Conform confesiunii artistei, ea nu desenează ce vede, ci ceea ce simte. În acest fel, prin jocul proporțiilor detaliu-total, trunchiurile, rădăcinile, scoicile sau mineralele devin manifestări sincere ale sufletului artistic.
Chiar dacă lucrările acoperă întreaga operă atât cronologic, cât și ca diversitate a tehnicilor, expoziția de față nu este o retrospectivă în sensul clasic al cuvântului, fiind o selecție calitativă și subiectivă realizată de colega de generație și prietena de o viață a artistei, Unipan Helga.

Traducere: Székely Sebestyén György