n. 05.05.1880, Eger (Ungaria) – m. 08.09.1962, Baia Mare

studii:     1894: Ipari Rajziskola / Școala de desen industrial, Budapesta

1895-1900: Iparművészeti Iskola / Școala de arte decorative (clasa de pictură decorativă), Budapesta

1900: Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase (clasa pregătitoare ?, cu Karl von Raupp)

1900-1901: Școala particulară de pictură Anton Aźbe, München

1902-1906: Școala particulară de pictură Simon Hollósy, München

1902: colonia Școlii particulare de pictură Simon Hollósy, Fonyód (Ungaria)

1903: colonia Școlii particulare de pictură Simon Hollósy, Hunedoara

1904-1905: colonia Școlii particulare de pictură Simon Hollósy, Teceu (azi: Tyacev, Ucraina)

1906-1907: colonist independent în Colonia artistică de la Baia Mare, studiind în afara programului cursanților Școlii Libere de Pictură

1906, 1907: colonist independent la Paris, activ în cercul discipolilor lui Henri Matisse

1906-1907: colonist independent în localitatea bretonă Moelan (azi: Moëlan-sur Mer, Franța)

activ la Baia Mare: 1906-1962

lucrări expunse în organizarea Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»:

expoziţii personale: 1957

expoziţii permanente: 1960-1966, 1967-1978; 1984-1996; 1998-2008; 2010-…

expoziţii temporare: 1957, 1959, 1960, 1962-1965, 1966, 1967-1969, 1971-1973, 1975-1978, 1980-1987,1989, 1991, 1992, 1993-1995, 1996-1997, 1999, 2000, 2002-2006, 2007-2014

Sándor Ziffer și-a săvârșit formația profesională și intelectuală în patru medii educaționale distincte: unul de tip academic (la Budapesta: 1895-1900), respectiv trei de tip așa-zis liber – la München (1900-1906), la Baia Mare (1906, 1907) și la Paris (1906,1907). Se citează frecvent participarea artistului, timp de câteva luni, la cursurile Academiei de Arte Frumoase din München. Cum însă numele lui Ziffer lipsește din Registrele matricole ale acestei instituții, este de bănuit că va fi urmat doar cursuri ale clasei pregătitoare conduse de profesorul academic Karl von Raupp (probabil în primăvara/vara anului 1900), abandonând apoi mediul academic în favoarea alternativei învățământului liber privat, mai întâi în școala reputatului pictor sloven Anton Aźbe (1900-1901), apoi în școala maramureșeanului Simon Hollósy (1902-1906) cu care, apoi, colonizează pentru sezoanele de vară, succesiv, la Fonyód (Ungaria), Hunedoara și Teceu (azi în Ucraina). De altminteri, debutul expozițional public al lui Sándor Ziffer s-a petrecut la finalul colonizării din 1904 la Teceu, în cadrul Expoziției Școlii Hollósy. Prezentată la Galeria Könyves Kálmán din Budapesta, expoziția l-a avut ca principal organizator pe Ziffer, iar printre expozanții de atunci regăsim și nume ale unor foști (Gustav Jagerspacher, Jenő Szigeti, Ágost Benkhard) și viitori coloniști la Baia Mare (Károly Kiss, Maria Lanow). Tot la Budapesta ia parte la saloane și expoziții oficiale (1905, Galeria de Artă/Mücsarnok; 1907, Salonul Național/Nemzeti Szalon; 1908, Cercul Impresioniștilor și Naturaliștilor Maghiari/M.I.É.N.K.), iar în Transilvania expune la două mari expoziții itinerate de la Budapesta, în 1908 la Oradea (Arta maghiară/Magyar művészet), respectiv în 1909 la Cluj și Oradea (Expoziția itinerantă a grupului M.I.E.N.K.).

Primele două prezențe în Centrul Artistic Baia Mare ale lui Sándor Ziffer se petrec în sezoanele de vară ale anilor 1906 și 1907, atunci când studiază ca independent în cadrul Colonia Artistice. Apoi, începând din 1908 până în 1914 revine anual la Baia Mare, de regulă în sezonul de primăvară/vară, unde locuiește, creează și expune (începând din 1911) ca artist independent. Pe parcursul acestor ani artistul se mișcă cu mult dinamism între Baia Mare și mari metropole culturale (Paris, Budapesta, München) după un „calendar” care amintește frapant modelul instituit, la vremea sa, de Școala Hollósy: sezoanele de primăvară/vară în mediul băimărean, iar sezoanele de toamnă/iarnă în mediile metropolitane.

Astfel petrece lunile sezonului de toamnă/primăvară 1906-1907 efectuând studii libere la Paris și în satul breton Moelan (azi Moëlan-sur Mer), în apropiere de Pont-Aven. Această primă călătorie de studii în Franța i-a prilejuit conectarea la cercul avangardist mentorat de Henri Matisse, fapt decisiv în orientarea stilistică a lui Ziffer înspre modélele estetice de expresie postimpresionistă și fovistă. A participat cu un Autoportret la ediția din 1906 a Salon des Indépendants de la Paris, iar apoi avea să revină câțiva ani la rând pentru a lucra și expune în capitala Franței (la edițiile 1910 și 1911 ale aceluiași salon).

În paralel revine în Germania (se căsătorește la Berlin, în 1910, cu Käthe Beckhaus, pictoriță născută în 1868) și, treptat, își lărgește sfera de cercetări picturale încorporând în creația sa sugestii asimilate din retorica expresionismului german. În 1913 închiriază un atelier la München cu intenția de a deschide propria sa școală privată de pictură, dar proiectul eșuează în câteva luni. Izbutește, însă, să expună la Münchener Sezession, după care revine la Baia Mare. În 1914 este chemat să predea pictura într-o școală particulară din Berlin, dă curs invitației însă izbucnirea Primului Răboi Mondial îl împiedică să finalizeze cu succes și acest proiect, forțându-l totodată să petreacă cei patru ani de război în Germania, împreună cu soția sa. Păstrează totuși o permanentă legătură epistolară cu artiștii băimăreni. Între 1914-1918 se mută frecvent dintr-un oraș în altul (Berlin, Stettin, Ostsee, Mecklenburg, Zinnowitz) în căutarea unor soluții de ordin financiar care s-au dovedit, rând pe rând, fragile și efemere. În 1915 izbutește totuși să organizeze expoziții personale la două reputate galerii berlineze (Kunstsalon Cassirer, respectiv Galeria Casper), și să participe în S.U.A. la Expoziția universalăorganizată la San Francisco. În toamna anului 1918 revine la Baia Mare unde avea să activeze apoi, cu foarte scurte întreruperi, până la sfârșitul vieții.

Revenind la reperele evenimențiale majore ale „etapei băimărene 1906-1914”, sunt de subliniat câteva elemente mai importante. Astfel, deși devenise deja un important exponent al insurgenței avangardiste, în conflictul „tineri” versus „bătrâni” care a generat puternice controverse în sânul comunității artistice băimărene între 1909-1911, Ziffer nu s-a implicat activ însă s-a afiliat de principiu grupării moderate (alături de frații Valer, Noemi și Benjamin Ferenczy, Sándor Galimberti, János Krizsan ș.a.) care a susținut vechea conducere a așa-zișilor „bătrâni” (János Thorma, István Réti, Károly Ferenczy) împotriva presiunilor exercitate de contestatarul „grup Boromisza”. În acest context s-a produs și debutul expozițional la Baia Mare al artistul cu prilejul expoziției Kalvineum (5-12 octombrie 1911), participând cu patru lucrări de pictură. Cu alte trei lucrări (Moara din Baia Mare, 1911, Amurg,1911, Peisaj, 1911) a figurat la Prima expoziție colectivă a Societății Pictorilor Băimăreni (29 octombrie-5 noiembrie 1911). O selecție masivă de 16 picturi i-a fost prezentată în contextul retrospectiv al marii Expoziții aniversare din august 1912, creația lui Sándor Ziffer reprezentând cu acel prilej unul din principalii vectori prin care s-a petrecut la Baia Mare legitimarea publică a insurgenței avangardiste (cat. nr. 18: Peisaj din Baia Mare, 1912; cat. nr. 19: Peisaj, 1911; cat. nr. 76: Natură statică, 1912; cat. nr. 152: Drum la vremea înserării, 1912; cat. nr. 184a: Cimitir în Baia Mare, 1911; cat. nr. 247: Moara din Baia Mare, 1911; cat. nr. 248: Paris – Luxembourg, 1910; cat. nr. 249: Dublu portret, 1912; cat. nr. 250: Pe malul Senei, 1910; cat. nr. 251: Câmp cu apă la Baia Mare, 1912; cat. nr. 262: Peisaj băimărean, 1911; cat. nr. 263: Dealul Florilor primăvara, 1912; cat. nr. 264: Primăvară timpurie în parcul din Baia Mare, 1912; cat. nr. 266: Natură statică cu flori, 1912; cat. nr. 267: Portretul lui B.B., 1910; cat. nr. 268: Pod vechi în Baia Mare, 1908).

În 1911 i se repartizează unul dintre atelierele nou construite de Primăria orașului Baia Mare în complexul Colonia Pictorilor. Îl pierde însă în favoarea lui András Mikola în 1915, în condițiile în care Ziffer era deja plecat din oraș de doi ani. Această împrejurare avea să constituie motivul ireversibilei aversiuni între cei doi artiști, dar și factorul decisiv care l-a împins pe Ziffer, în toată perioada interbelică, înspre o atitudine distanțată față de liderii școlii de pictură și ai coloniei.

Așa se face că, la mijlocul anilor deceniului 1920  încetează orice colaborare cu liderii instituționali ai comunității artistice băimărene până în 1936, după ce inițial participase anual la expozițiile oficiale ale Societății Pictorilor Băimăreni între 1920-1924 (3 peisaje și o compoziție cu Cai la Expoziția de toamnă din 1920; Peisaj cu deal, Autoportret, Atmosferă de iarnă, Natură statică, La fereastră șiStrada Petöfi la Expoziția de toamnă din 1921; patru Peisaje și trei Autoportrete la Expoziția de iarnă din 1922; Portretul lui Erzsi Krammer, Soare de iarnă și Biserica reformată iarna la Expoziția de primăvară din 1923; Mal, Dealul Morgăului în ajunul primăverii șiDealul Florilor după toamnă la Expoziția de iarnă din 1924). În paralel își prezintă creația în câteva orașe transilvane. După ce prezintă în 1918 o expoziție personală la Cluj, ia parte cu o selecție de picturi la Collegium Artificum Transylvanicorum organizată tot la Cluj în 1921. În 1925, la Dej, participă cu șapte picturi la Expoziția artiștilor băimăreni Ziffer – Mund – Mezey – Dömötor (Pisici, Femeie șezând, Monetăria, Peisaj din Baia Mare, Flori, Nud de femeie și Natură moartă). Apoi, în 1926 prezintă de asemenea Cluj o dublă Expoziție personală împreună cu textilista băimăreană Noemi Ferenczy. Pentru anul 1928 consemnăm singura participare a artistului la Salonul Oficial de la București. Totodată anii deceniului 1920 i-au prilejuit lui Sándor Ziffer repetate participări expoziționale internaționale: Berlin, 1927 (Expoziție personală la galeria negustorului de artă Fritz Gurlitt); Budapesta, 1927 (Muzeul Ernst, invitat la Expoziția de grup Vilmos Aba Novák – Jenő Feiks –Emil Kelemen – Sándor Ziffer – Károly Patkó) şi succesiv în 1927, 1928 şi 1929 (Expoziţiile anuale ale Asociaţiei K.U.T. – Képzőművészek Új Társasága/Noua Societate a Artiştilor Plastici); Hamburg, 1929 (Expoziţie personală).

Anii deceniului 1930 accentuează „dizidenţa zifferiană” în ambianţa comunităţii artistice băimărene. Din 1932 și-a asumat îndrumarea, în propriul atelier, a tinerilor exmatriculați sau marginalizați din școala de pictură pe motive politice, contribuind într-un fel sau altul la formarea educațională a unor artiști precum Oliver Pittner, Sándor Szolnay, Gheza Vida, Sándor Mohi, Andrei Kunovits, Vasile Kazar, János Incze Dés, Lilla Balázs Csisér, Lidia Agricola, Martin Katz ș.a.. În 1931 și 1932 realizează două Expoziții personale la Satu Mare, și tot în 1932 prezintă o Expoziţie personală la Liceul Reformat din Baia Mare. Participă la expoziţiile noii Asociaţii a Artiştilor Plastici din Baia Mare în 1937 şi 1938, iar în 1939 expune la Bucureşti alături de membrii noii asociaţii în Expoziţia artiştilor de la Baia Mare. În străinătate prezintă o Expoziţie personală la Kosice (Cehoslovacia) în 1930, iar în 1937 ia parte, la Budapesta, la Expoziţia Breslei «Miklos Barabás».

Perioada de ocupaţie a Ardealului de Nord în timpul celui de al Doilea Război Mondial au fost ani de autorecluziune, Sándor Ziffer părăsind cu totul scena vieţii publice băimărene între 1940-1944. Avea să revină cu discreţie prin participări la Expoziţiile anualeorganizate la Baia Mare în 1945 şi 1948 și 1949 de Sindicatul mixt de artişti, scriitori şi ziarişti.

Nu a participat activ la procesul de reorganizare a comunităţii artistice băimărene (1949-1951) ca stuctură teritorială a noii Uniuni a Artiştilor Plastici din Republica Populară Română. Anii de început ai „obsedantului deceniu” l-au prins, totuşi, pe Sándor Ziffer în postura de „patriarh” discret retars al comunităţii artiştilor băimăreni, după ce împlinise 70 de ani în 1950. Eforturile insistente depuse de Gheza Vida – mai vechiul discipol al maestrului – au făcut posibilă revenirea artistului pe scena publică. În 1950 obţine o pensie din partea statului român, în 1954 este distins cu Ordinul Muncii, iar în 1957 primeşte titlul de Maestru Emerit al Artei. Este prezent la Expozițiile regionale băimărene din 1950, 1951 și 1955, iar în 1954 participă la București la Expoziția Anuală de Stat. Ia parte cu cinci picturi realizate în 1955/1956 (Peisaj de pe Dealul Crucii, Grădina, Colţ de grădină, Peisaj, În curte) la Expoziţia regională din 1956 organizată de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici.Tot în 1957 este selectat de un juriu național pentru a figura în Expoziția de Artă Românească itinerată la Moscova (U.R.S.S.). Prezintă alte 4 lucrări în 1959 la Expoziţia de artă plastică în cinstea zilei de 23 August (cat. nr. 15: Peisaj băimărean, cat. nr. 19: Grădina mea, cat. nr. 26: Peisaj, cat. nr. 15: Autoportret şi Peisaj), o lucrare la Expoziţia regională din 1959 (cat. nr. 26: Peisaj), 3 lucrări la Expoziţia regională din 1960 (cat. nr. 34: Autoportret; cat. nr. 35: Toamnă timpurie; cat. nr. 36: Peisaj) şi alte 3 picturi la Expoziţia regională din 1961 (cat. nr. 54: Peisaj; cat. nr. 55: Pârâul Morii; cat. nr. 56: În grădină). În 1960 (ianuarie-februarie) expune câteva picturi la Expoziția artiștilor din Baia Mare organizată și prezentată de filiala băimăreană a U.A.P. la Ordjonikidze (U.R.S.S.). Postum, la Expoziţia regională din 1962 sunt expuse simbolic trei dintre ultimele creaţii ale artistului: Autoportret, Peisaj şi Floarea soarelui – aceasta din urmă aflată pe şevalet în momentul trecerii artistului în istorie, şi păstrată în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

 

Lucrările lui Sándor Ziffer reprezintă unul dintre „nucleele dure” ale colecțiilor de artă băimăreană tezaurizate în muzeul nostru prin cele 24 de picturi care, constituite într-un adevărat „fond monografic”, acoperă intervalul cronologic 1910-1962. O piesă provine din așa numitul „fond vechi” (adică din colecțiile constituite înainte de 1950), celelalte reprezentând achiziții efectuate între 1960-1979. Selecții mai mici sau mari mari din acest „fond monografic” au fost incluse în fiecare dintre expozițiile permanente prezentate, începând din 1960, la sediul Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»: 1960; 1967; 1984: Tradiţie şi continuitate în Centrul Artistic Baia Mare (curator principal Traian Moldovan; curator asistent Tiberiu Alexa); 2010: Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiţii şi invoaţii (curator principal Tiberiu Alexa; curatori asistenți Mihai Muscă, Ioan A. Negrean, Dorel Topan), precum și în marile retrospective de artă băimăreană: 1966, (Baia Mare, Muzeul de Artă); Prezenţe artistice la Baia Mare. 1896-1971, 1971 (Baia Mare, Muzeul de Artă, cat. nr. 156-159; organizator principal Mihai Muscă); expoziţia retrospectivă aniversară Centrul Artistic Baia Mare 1896–1996 The Baia Mare Artistic Centre, 1996-1997 (Baia Mare, Muzeul de Artă şi Muzeul de Istorie, cat. 176-187; curatori: Traian Moldova, Mihai Muscă, Tiberiu Alexa).

Pe de altă parte, lucrările lui Ziffer s-au constituit, mereu, în puncte de atracţie majoră în majoritatea expoziţiilor temporare tematiceelaborate şi prezentate de muzeul băimărean începând din 1960. Dintre acestea merită menționate: Portrete şi autoportrete ale artiştilor băimăreni, 1976 (curator Mihai Muscă);  «Achiziţii noi în patrimoniul muzeal 1976», 1976 (Baia Mare, Muzeul de Artă, 15 iunie – 22 octombrie, cat. nr. 9, 27, 28; curator Traian Moldovan); Anotimpuri băimărene, 1987 (Baia Mare, Muzeul de Artă, februarie – martie, cat. nr. 18, 19, 52); A nagybányai művésztelep, 1991 (Ungaria, Szolnok, Galeria orăşenească, cat. nr. 85-89; curatori Mihai Muscă, Tiberiu Alexa); Iarna. Profilul pictural al unui anotimp, 2003 (Baia Mare, Galeria de Artă a U.A.P.R., februarie-martie; curatori Tiberiu Alexa, Mihai Muscă, Nicolae Suciu); Európai művésztelepek: Nagybánya, 2005-2006 (Ungaria, Szentendre, expoziţie retrospectivă); selecţie de artă băimăreană în cadrul expoziţiei tematice Pictori din Transilvania în Centre Artistice Europene, 2007 (Sibiu, în parteneriat cu Muzeul Naţional Brukenthal, cat. nr. 252, 254); Maeștrii artei moderne românești, 2011 (Baia Mare, Muzeul de Artă); expoziţia retrospectivă naţională Artistul şi Puterea. Ipostaze ale picturii româneşti între anii 1950-1990, 2012 (Bucureşti, partener al Fundaţiei Art Society, Biblioteca Naţională a României); Pictori băimăreni contemporani în colecțiile Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» (Baia Mare, Golden Galery, 2012); Pictori români contemporani în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», 2013 (Baia Mare, Golden Gallery; curatori Ioan A. Negrean, Dorel Topan, Tiberiu Alexa); Patrimoniu. Restaurări şi conservări 2007-2013 (Baia Mare, 2013-2014; Dorel Topan, Ioan A. Negrean, Tiberiu Alexa).

Principala performanță expozițională de tip muzeografic atinsă la Baia Mare în efortul de promovare publică a operei lui Sándor Ziffer rămâne, însă, pe mai departe, ampla Expoziție retrospectivă Ziffer Alexandru realizată, în mai 1957 (și itinerată apoi în august la Cluj), de specialiștii fostului Muzeu Regional Baia Mare (director Maderspach Viola [căsătorită Kovács Zoltánné Elena]) în colaborare cu István Borghida – istoric de artă clujean, cu rădăcini sătmărene și afilieri băimărene. Un număr de 77 de lucrări (datând din intervalul cronologic 1906-1955), reunite din numeroase colecții private existente atunci în Baia Mare, Satu Mare, Cluj, Oradea, Arad, Timișoara, au creat portretul public al unuia dintre cei mai originali artiști aparținând avangardismului clasic și interbelic, care au activat în România primei jumătăți a secolului al XX-lea. Caracterul de excepționalitate al acestei expoziții constă tocmai în faptul că a scos la public, într-un cadrul perfect oficial, piese reprezentative de vârf ale retoricilor estetice europene postimpresioniste, foviste și expresioniste (așa cum sunt ele receptate astăzi !) construind un discurs artistic și muzeografic ale cărui linii de forță și valori spirituale (de cea mai pură substanță „burgheză” – am putea spune, folosind stereotipul lexical al acelor ani !) se așezau în deplină antiteză cu tezismul oficial dogmatic proletcultist aflat, la mijlocul deceniului 1950, la vremea maximei sale agresiuni asupra creativității cultural–artistice în spațiul românesc și, în general, în spațiile acelui răsărit european supus comunizării.

 

Astăzi percepem opera și personalitatea lui Sándor Ziffer din perspectiva unui reprezentant de vârf al istoriei Centrului Artistic Baia Mare: colonist permanent (începând din 1906) al cărui destin uman și artistic se identifică deopotrivă cu impunerea idealului insurgenței novatoare de tip avangardist în mediul creativ băimărean de la finalul epocii moderne (1906-1944) și, respectiv, cu conservarea valorilor avangardei clasice și interbelice la Baia Mare în contextul tulbure al primelor două decenii ale epocii contemporane (1945-1962).

Oana Enășel